Grădinița

Mușcă

dintr-o roată de cașcaval,

miezuri rămân lipite de gingiile bolnave de paradontoză,

halena mirosind a pește scos din mare,

dinții gălbejiți,

astupați de mâini murdare

și de buzele fugare

ale bărbaților care vin

și pleacă

din odaia curvelor

îndrăgostite.

Care sunt așteptați

cu rugăminți nerostite

de către un joc de dame

și-un altul de șah.

Se aduce vinul

dar vinul ce aduce?

Zdrențe le acoperă geamul

pe care ziua

nu l-a descoperit,

și prin materialul găurit,

ochi negri-n întuneric

ispitesc acei ochi ai zilei

care nu s-au dezlipit niciodată

de umbrele machiate.

Înnoptează

în deznădejdea

uitării de sine,

înecați în

aerul cald și umed al trupurilor vide

și avide

de tandrețe

care căută prin marea de piei umane

singura

atingere

sinceră

a necunoscutului

deja simțit.

Urletul

prinde voce-n beznă

și glasul se frânge

sub greutatea vinii că

nimeni nu e suficient de bun

pentru a trăi sub soare,

și cu ardoare

bezna prinde suflu nou.

Aburul linge pereții casei

care din afară

pare locuită de o cascadă de fantome

care oricât s-ar strădui să se răscumpere,

a plătit deja prețul intrării la bordel.

Iar bărbatul infidel

își plânge soția,

care e și ea acolo.

Smintiți se întorc unii spre alții și se îmbrățișează

de parcă tocmai în clipa aceea

și-au amintit că au fost cândva copii

 

 

care abia acum, ies de la grădiniță.

 

 

Painting by Joachim Beuckelaer

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s