Nu îndrăznesc.

N-ai nevoie de astâmpăr acum,
când prin părul tău se strâng
străluciri roșiatice de-amurg
și gura ta-i izvor de tinerețe

și de râsete răzlețe
care dezgroapă
în mine

taina zâmbetului
tăcut
pe care ți-l

dăruiesc-

dragoste
dar
nu-ndrăznesc să o și cer.

Avem cearcăne amândoi pentru că

nu doarme niciunul din noi
destul

plătim fiecărei zile
prețul

ca noaptea
să ne luăm
restul

de plăcere

Și orașul cu adiere
de gaze arse
motorină
benzină
urină
mișcare haotică
catacombe și canale
străzi cu semafoare

astupă cu monstruoase vibrații
cântecul pe care
îl căut în ecoul
dintre buzele tale

care-mi șoptesc
că e mai bine să tac
când îmi vine să-ți vorbesc
despre dragoste

dăruiesc

dar nu-ndrăznesc să o și cer

aș cuprinde cu ochii marea agitație

și cu obstinență aș crede că văd
Totul
de pe vârful cel mai înalt al extazului
și de acolo să mă arunc în
șubredul meu pat din nou
unde să m-aștepte sărutări calde
înfășurate în cearșafuri ude
în care am naufragiat

și cu un singur

”Vino-ncoace”
mă cheamă la mal

dragoste, nu îndrăznesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s