galben

Era frunza-ngălbenită

sub paloarea rece a Soarelui

și de frica frigului

ea

îngălbenise.

Așa cum eu,

când mă apropii

îngălbenesc de teamă

că aduci toamna-n mine,

scoți toate culorile mele moarte

și le faci vii.

Îmbătrânim împreună timp de-o noapte

până zacem morți în pat.

iarna și transpirația

trec peste noi în lung

și-n lat,

până aduci cu tine luna ianuarie

și mă faci să te vreau

tot anul.

Îmbălsămați de parfumul noroiului

dragostei noastre

care n-a lăsat peste ce e curat

decât urma unei simțiri.

Eu te sărut,

tu transpiri,

și-atunci apare ploaia primăverii

care ne scaldă

în parfumul trupurilor noastre,

ude

și

flămânde

căci suntem amândoi studenți,

și am întârziat deja la ore

cu o jumătate de oră,

dar ce e o jumătate de oră?

pentru noi?

tocmai acum când vine vara în toi,

căci suntem calzi

ca două bucăți de jar care stau flambate sub înseși flăcările care respiră de sub scoarța pământului de care aparținem

ne ținem

de mâini

și mergem pe un alt drum decât ceilalți.

Și pe drumul pe care mergem

frunzele îngălbenesc din nou,

vine frigul,

și pornim

în căutare de căldură.

Și cum în natură totul e posibil

dăm foc la păduri întregi,

deși stăm în pădurea

cu unghiuri drepte.

să te dezbrac

iar

și s-aduc

iar și iar și iar și iar

vreau

anotimpul rece,

ca mai apoi,

primăvară

vară și

iar

toamnă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s